O zi in Iasi, cu Ana

Prima etapă a vieţii ... copilăria

Într-o zi, cineva, m-a întrebat cum a fost copilăria mea. Am căzut în melancolie. Visam cu ochii deschişi.
Am luat un jurnal, l-am deschis, şi citind pagină cu pagină mă simţeam într-o altă lume, o lume mai jucăuşă, mai bună, o numim copilărie. Cu toţii preţuim gingăşia acestei etape a vieţii în care unele chestii banale care ţi se întamplă le apreciezi peste ani, cum ar fi 2 copii care se întalnesc pentru prima oara iar în secunda 2 deja sunt împreuna, jucându-se în nisip, considerându-se cei mai buni prieteni.
Suntem cu toţii uimiţi de banalele obiecta care aduc zâmbetul pe buzele copiilor: baloanele, maşinuţele, păpuşile şi tot felul de maimuţoaie pe care cu toţii le-am avut, dar după un timp te consideri prea mare pentru ele, sau prea matur, aşa că le arunci într-un dulap şi le dai uitării.
Cât de distractive sunt pentru copii bălacelile şi tăvălelile. Iar noi tratăm asta cu un zâmbet încercând să trăim şi noi ceea ce trăiesc ei, dar se dovedeşte a fi imposibil.
Închid jurnalul încet, îl aşez la locul lui şi mă las prinsă de braţele crude ale realităţii.

Ana-Maria