Cafeaua

Citeam pe un site beneficiile consumului de cafea. După cum spune aici ne dă impresia că asta ar fi o bautură care o consumi oricând ai nevoie de energie, oricând trebuie să rămâi treaz mai mult, oricând ajungi la şcoală/lucru şi ţi-e somn de îţi cauţi ochii pe jos. Super tare.

Şi bineînţeles, avertismentele lipsesc. Nu scrie nicăieri că acea "bună dispoziţie" durează destul de puţin. Nu scrie cantitatea  recomandată de consum pe zi, prea multă cafea (sau alte băuturi care conţin cofeină) poate să creeze stres şi nopţi nedormite. Şi nu este recomandată minorilor.

Spun asta din propria experienţă. Dacă ai tot 16 ani şi obişnuieşti sa bei cafea cam des, uite sfatul meu:

Mai bine ia o găleată de apă rece si toarnă-ţi-o în cap. Te asigur că te vei trezi fără prea mult efort şi vei putea dormi în acea noapte. 

Se poate ca o prietenie să dureze pentru totdeauna?

În totdeauna visăm la prietenii între copii, adolescenţi, care durează o eternitate. Totuşi gândindu-ne la adevaratul sens al cuvântului "prietenie" ne vom da seama că aceste prietenii sunt foarte rare.
Ne imaginăm 2 fetiţe care s-au întâlnit pentru prima dată la o vârstă fragedă, o vârstă la care amândouă exersează primii paşi pentru a intra în societate. În secunda 2 ele deja se consideră cele mai bune prietene şi încep să se joace impreună în nisip.

Crescând amândouă încep să descopere împreuna anumite plăceri, hobby-uri. Încep să aibă secretele lor, limbajul lor codat şi plăcerile lor comune. Apare atracţia faţă de băieţi şi bineînteles, mereu se întâmplă ca 2 prietene bune să simpatizeze acelaşi băiat, deşi de obicei asta le uneşte.
Încep să fie atât de ataşate una de cealaltă încât amândouă vor simţi nevoia de sfatul sau prezenţa celeilalte la un eveniment.
Se vizitează una pe alta, beau cafeaua împreună, povestesc întamplările lor haioase sau mai puţin haioase.
Aceasta e o prietenie adevărată, când consideri că partenerul tău e posibil să te cunoască chiar mai bine decât te cunoşti tu însuţi. Deci ce spui? Se poate ca o prietenie să dureze pentru totdeauna?

O zi in Iasi, cu Ana

Prima etapă a vieţii ... copilăria

Într-o zi, cineva, m-a întrebat cum a fost copilăria mea. Am căzut în melancolie. Visam cu ochii deschişi.
Am luat un jurnal, l-am deschis, şi citind pagină cu pagină mă simţeam într-o altă lume, o lume mai jucăuşă, mai bună, o numim copilărie. Cu toţii preţuim gingăşia acestei etape a vieţii în care unele chestii banale care ţi se întamplă le apreciezi peste ani, cum ar fi 2 copii care se întalnesc pentru prima oara iar în secunda 2 deja sunt împreuna, jucându-se în nisip, considerându-se cei mai buni prieteni.
Suntem cu toţii uimiţi de banalele obiecta care aduc zâmbetul pe buzele copiilor: baloanele, maşinuţele, păpuşile şi tot felul de maimuţoaie pe care cu toţii le-am avut, dar după un timp te consideri prea mare pentru ele, sau prea matur, aşa că le arunci într-un dulap şi le dai uitării.
Cât de distractive sunt pentru copii bălacelile şi tăvălelile. Iar noi tratăm asta cu un zâmbet încercând să trăim şi noi ceea ce trăiesc ei, dar se dovedeşte a fi imposibil.
Închid jurnalul încet, îl aşez la locul lui şi mă las prinsă de braţele crude ale realităţii.

Ana-Maria

Laura

Oana-Andreea

Dude, vorbesc cu tine, TREZIREA

Cât de plictisitoare poate fi o oră de fizică pentru tine ?
Ei bine, în cazul meu o ora plictisitoare trebuie sa îndeplinească urmatoarele:
-pe tot parcursul orei tonul rămâne acelaşi [de obicei încet şi enervant]
-lipsa unei glume
-lipsa energiei
-somnul
-foamea
-antipatia pentru profesorul respectiv
-căldura
-vremea .. cenuşie.
Ce e de făcut? Părerea mea, ai 2 variante: ori îţi dai 2 palme şi îţi aminteşti că eşti la şcoală , şi datoria ta acolo este să fii atent; ori te muţi în ultima bancă, căştile în urechi, şi somn uşor.

Sau şi mai urât ai putea să rămâi în starea aia, dar după aia e mai grav, vei fi lipsit de chef toată ziua, ceea ce e mai puţin favorabil.